Hotelul a fost renovat anul trecut si este minunat. In tot hotelul la loc de cinste sunt picturile alese special pentru a seduce sufletul, stateam minute intregi si ma inchipuiam facand parte din ele. Totul s-a schimbat in acest hotel, se simte mirosul si parfumul grecilor antici. Si toate ceasurile din hotel sunt oprite... de parca timpul n-ar avea insemnatate acolo.
Am ales un sejur de 12 zile cu demipensiune.
Dimineata mancarea era la buffet suedez, nu stiai ce sa alegi, prune uscate (preferatele mele) portocale, compot de piersici cu iaurt grecesc (mmmmmmm) miere de pin, cafea, sucuri proaspete, tot ce iti incanta papilele gustative. Iar mancarea de seara... mancaruri speciale grecesti, in fiecare zi alta specialitate.
Patronii acestui hotel sunt oameni calzi si generosi, ne intelegeam cu ei prin zambetul care nu lipsea pe fata lor. Maria este o femeie foarte frumoasa, de cate ori ma uitam la ea mi se parea ca o vad pe Atena. Pe Vasilis l-am asociat cu Ulise, razboinicul curajos si plin de bucuria de a fi , pentru care marea este casa sa si care intotdeauna se intoarce la Penelopa...
Daca este sa dau o nota acestui loc si acestui hotel, atunci dau nota 10 fara rezerve.
Dimineata, asteptam soarele sa rasara, sa domneasca singur deasupra plajei. Trupul singur inspira viata din soare si din mare, nu mai era nevoie de nici un adevar sa simt ca sunt vie.
"Marea loveste digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pâna la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atât de atenti,
încât într-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si îl vom uita în cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarâti sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit în ce zi ma aflu, în ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se întruna de dig, sa ma întreb
cine sunt, ce vârsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit în fata acestui dig, ca si cum l-as cunoaste? "
Octavian Paler
Iar eu stateam nemiscata pe plaja goala la orele diminetii,
asteptand sa se intample... nici eu nu stiam ce anume. Regaseam o parte
din mine acolo, nu ma puteam gandi la nimic, lasam viata sa curga si...
respiram. De fapt, grecii spun ca marea filosofie are in miezul ei un
pahar de Cucuta. Asa ca... m-am lasat in voia lipsei de ganduri si... ce
avea sa se intample... se va intampla. De ce am avea nevoie de
certitudini cand marea are o asemenea culoare. Esentiala este doar
viata, iubirea si... marea.
n-am avut curajul sa mergem pâna la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atât de atenti,
încât într-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si îl vom uita în cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarâti sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit în ce zi ma aflu, în ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se întruna de dig, sa ma întreb
cine sunt, ce vârsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit în fata acestui dig, ca si cum l-as cunoaste? "
Octavian Paler
In fiecare zi imi amintesc de mare. Marea Egee este pentru mine cea mai frumoasa mare, limpede, cu o culoare de smarald.
Iar la Paradise Beach marea este ca in... Paradis. O insula se afla exact in fata plajei, la cativa zeci de metri, ai dorinta de a ajunge la ea si sa o consideri insula ta. M-am gandit mult la aceast loc si am rugat copilul meu ca atunci cand voi trece in nefiinta, cenusa sa o imprastie acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu